O piesă vestimentară începe ca o serie de decizii. Formă, proporție, material, construcție, expresie.
Unele lucruri sunt reduse la esențial. Altele sunt duse la extrem. Nici reținerea, nici excesul nu sunt un scop în sine.
Numele provine din reductio ad absurdum — o metodă de raționament care pune la încercare o propoziție urmând-o până la contradicție.
Orice presupunere poate fi pusă sub semnul întrebării. Nimic nu este acceptat doar pentru că este familiar, așteptat sau consacrat.
O cusătură poate dispărea pentru că nu servește niciunui scop. O grafică poate ocupa întreaga piesă pentru că prezența ei este chiar ideea.
Nu există o estetică prescrisă.
